plancă
Etimologie
Din germană Planke.
Pronunție
- AFI: /'plan.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului plancă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | plancă | plănci |
Articulat | planca | plăncile |
Genitiv-Dativ | plăncii | plăncilor |
Vocativ | ' | ' |
- drum din prăjini, pe care se transportă prin alunecare bușteni și alte feluri de lemn.
Traduceri
Traduceri