planor

română

Etimologie

Din franceză planeur.

Pronunție

• AFI: /pla'nor/

Substantiv

Declinarea substantivului planor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	planor	planoare
Articulat	planorul	planoarele
Genitiv-Dativ	planorului	planoarelor
Vocativ	'	'

1. aeronavă ușoară fără motor, propulsată prin planare.

Traduceri

Traduceri