platinit
română
Etimologie
Din franceză platinite.
Pronunție
- AFI: /pla.ti'nit/
Substantiv
| Declinarea substantivului platinit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | platinit | platinituri |
| Articulat | platinitul | platiniturile |
| Genitiv-Dativ | platinitului | platiniturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- aliaj de fier și de nichel, întrebuințat la fabricarea conductelor pentru aparatele cu vid și a lămpilor cu incandescență.
Traduceri
Traduceri