plenitudine
română
Etimologie
Din franceză plénitude.
Pronunție
- AFI: /ple.ni'tu.di.ne/
Substantiv
Declinarea substantivului plenitudine | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | plenitudine | ' |
Articulat | plenitudinea | ' |
Genitiv-Dativ | plenitudinii | ' |
Vocativ | ' | ' |
- caracter deplin; plinătate; deplinătate.
Traduceri
Traduceri