română

Etimologie

Din franceză pléonasme

Pronunție

  • AFI: /ple.o'nasm/


Substantiv


Declinarea substantivului
pleonasm
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pleonasm pleonasme
Articulat pleonasmul pleonasmele
Genitiv-Dativ pleonasmului pleonasmelor
Vocativ - -
  1. eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcții, propoziții etc. cu același înțeles.

Sinonime

  1. tautologie

Cuvinte derivate

  1. pleonastic

Exemple de pleonasm

  • Protagonistul principal apare abia în scena a treia.
  • I s-a cerut să precizeze cu exactitate data când va avea loc evenimentul.
  • L-a omorât definitiv după ce l-a împușcat.
  • Cinci răniți sunt internați cu numeroase politraumatisme.
  • S-a îmbogățit făcând contrabandă ilegală cu alcool.


Traduceri