pocănire
română
Etimologie
Din pocăni.
Pronunție
- AFI: /po.kə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului pocănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pocănire | pocăniri |
| Articulat | pocănirea | pocănirile |
| Genitiv-Dativ | pocănirii | pocănirilor |
| Vocativ | pocănire, pocănireo | pocănirilor |
- acțiunea de a pocăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri