română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /po.di'di/


Verb


Conjugarea verbului
podidi
Infinitiv a podidi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
podidesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să podidească
Participiu podidit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (despre râs și, mai ales, despre plâns) a cuprinde (pe cineva) cu putere, năvalnic; a năpădi.
  2. (v.tranz.) (despre dor, somn, griji etc.) a copleși, a răzbi.
  3. (v.tranz.) (despre lacrimi, sânge etc.) a pornicurgă brusc și cu putere (pe nas sau pe gură); a țâșni, a izbucni, a năpădi.


Traduceri

Referințe