poivrier

franceză

(français)

Etimologie

Compus din poivre + sufixul -ier.

Pronunție

• AFI: /pwa.vʁi.je/

Substantiv

poivrier m., poivriers pl.

1. (bot.) piper
2. piperniță

   Un poivrier d'argent.

Cuvinte compuse

• faux-poivrier

Cuvinte apropiate

• poivre
• poivrer
• poivrière

Locuțiuni

• poivre et sel

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire