română

Etimologie

Din rusă polka.

Pronunție

  • AFI: /'pol.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
polcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polcă polci
Articulat polca polcile
Genitiv-Dativ polcii polcilor
Vocativ ' '
  1. dans popular, de origine cehă, executat de perechi în cerc, într-un tempo vioi și săltăreț, care a căpătat o largă răspândire ca dans de bal.
  2. melodie după care se execută acest dans.
  3. compoziție muzicală având la bază ritmul acestui dans.


Traduceri