polimer
română
Etimologie
Din franceză polymere.
Pronunție
- AFI: /po.li'mer/
Substantiv
| Declinarea substantivului polimer | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polimer | polimeri |
| Articulat | polimerul | polimerii |
| Genitiv-Dativ | polimerului | polimerilor |
| Vocativ | ' | ' |
- compus chimic macromolecular obținut prin îmbinarea monomerilor.
Traduceri
Traduceri