polinom

română

Etimologie

Din franceză polynôme.

Pronunție

• AFI: /po.li'nom/

Substantiv

Declinarea substantivului polinom
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polinom	polinoame
Articulat	polinomul	polinoamele
Genitiv-Dativ	polinomului	polinoamelor
Vocativ	polinomule	polinoamelor

1. expresie algebrică constituită din mai multe monoame, legate între ele prin semnul plus sau minus; suma algebrică a mai multor monoame.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online