(català)

Variante

Etimologie

Probabil din pollanca, care provine din pollanc, din poll < latină populară *pōclus, inevitabil din latină pōpulus („plop”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /poˈʎaŋ.kɾe/
  • (central) AFI: /puˈʎaŋ.kɾə/
  • (oriental) AFI: /poˈʎaŋ.kɾə/


Substantiv

pollancre m., pollancres pl.

  1. (bot.) plop

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe