poncif

română

Etimologie

Din franceză poncif.

Pronunție

• AFI: /pon'ʧif/

Substantiv

Declinarea substantivului poncif
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poncif	poncife
Articulat	ponciful	poncifele
Genitiv-Dativ	poncifului	poncifelor
Vocativ	'	'

1. creație artistică ordinară, lipsită de originalitate.
2. lucru banal; banalitate.

Traduceri

Traduceri