ponor

română

Etimologie

Din slavă (veche) ponorŭ.

Pronunție

• AFI: /po'nor/

Substantiv

Declinarea substantivului ponor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ponor	ponoare
Articulat	ponorul	ponoarele
Genitiv-Dativ	ponorului	ponoarelor
Vocativ	ponorule	ponoarelor

1. (pop.) povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren.
2. formă de relief rezultată prin asocierea liniară și laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un aspect adâncit.

Cuvinte derivate

• ponorî

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

croată

(hrvatski)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ponor

1. abis (adâncime mare)