portțigaret

română

Etimologie

Din franceză porte-cigarette.

Pronunție

• AFI: /port.ʦi.ga'ret/

Substantiv

Declinarea substantivului portțigaret
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	portțigaret	portțigarete
Articulat	portțigaretul	portțigaretele
Genitiv-Dativ	portțigaretului	portțigaretelor
Vocativ	'	'

1. cutiuță plată în care se poartă țigări sau țigarete.
2. tub mic (de os, de lemn, de ebonită) în care se fixează țigara pentru a fuma; muștiuc.

Traduceri

Traduceri