poruncire
română
Etimologie
Din porunci.
Pronunție
- AFI: /po.run'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului poruncire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poruncire | porunciri |
| Articulat | poruncirea | poruncirile |
| Genitiv-Dativ | poruncirii | poruncirilor |
| Vocativ | poruncire, poruncireo | poruncirilor |
- acțiunea de a porunci și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri