poveste

română

Etimologie

Din slavă (veche) povestĩ.

Pronunție

• AFI: /po'ves.te/

Substantiv

Declinarea substantivului poveste
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poveste	povești
Articulat	povestea	poveștile
Genitiv-Dativ	poveștii	poveștilor
Vocativ	poveste	poveștilor

1. specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; (p.ext.) narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale.
2. născocire, scornitură, minciună.
3. istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva.
4. întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție).
5. (pop.) proverb, zicătoare, maximă.

Cuvinte derivate

• povestar
• povestaș
• povesti
• povestioară

Locuțiuni

• (loc.vb.) A spune povești = a minți.

Expresii

• Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos
• Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa)
• A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas
• (pop. și fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etc
• Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude?
• Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația?
• Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online