prăfuleț

română

Etimologie

Din praf + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /prə.fu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului prăfuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prăfuleț	prăfulețe
Articulat	prăfulețul	prăfulețele
Genitiv-Dativ	prăfulețului	prăfulețelor
Vocativ	prăfulețule	prăfulețelor

1. diminutiv al lui praf; prăfușor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online