română

Etimologie

Din praf + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /prə.fu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
prăfuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prăfuleț prăfulețe
Articulat prăfulețul prăfulețele
Genitiv-Dativ prăfulețului prăfulețelor
Vocativ prăfulețule prăfulețelor
  1. diminutiv al lui praf; prăfușor.


Traduceri

Referințe