prăpastie

română

Etimologie

Din slavă (veche) propastĩ.

Pronunție

• AFI: /prə'pas.ti.e/

Substantiv

Declinarea substantivului prăpastie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prăpastie	prăpăstii
Articulat	prăpastia	prăpastiile
Genitiv-Dativ	prăpastiei	prăpastiilor
Vocativ	prăpastie	prăpastiilor

1. povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune.
2. (fig.) nenorocire, dezastru; primejdie mare.
3. (înv. și pop.) noian de ape; adâncul apelor.

Cuvinte derivate

• prăpăstenie
• prăpăstios

Expresii

• A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge
• A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică
• A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online