prăvăliuță

română

Etimologie

Din prăvălie + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /prə.və.li'u.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prăvăliuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prăvăliuță prăvăliuțe
Articulat prăvăliuța prăvăliuțele
Genitiv-Dativ prăvăliuței prăvăliuțelor
Vocativ prăvăliuță prăvăliuțelor
  1. prăvălioară.


Traduceri

Referințe