precept

română

Etimologie

Din franceză précepte.

Pronunție

• AFI: /pre'ʧept/

Substantiv

Declinarea substantivului precept
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	precept	precepte
Articulat	preceptul	preceptele
Genitiv-Dativ	preceptului	preceptelor
Vocativ	'	'

1. formulă care exprimă o modalitate de comportare; principiu călăuzitor; linie de conduită; regulă.
2. propunere argumentată; sfat; recomandare.

Traduceri

Traduceri