română

Etimologie

Din predecesor.

Pronunție

  • AFI: /pre.de.ʧe'so̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
predecesoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ predecesoare predecesoare
Articulat predecesoarea predecesoarele
Genitiv-Dativ predecesoarei predecesoarelor
Vocativ predecesoareo predecesoarelor
  1. persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesoare, înaintașă.


Traduceri

Anagrame

Referințe