predicație

română

Etimologie

Din latină praedicatio ~onis.

Pronunție

• AFI: /pre.di'ka.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului predicație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	predicație	predicații
Articulat	predicația	predicațiile
Genitiv-Dativ	predicației	predicațiilor
Vocativ	'	'

1. atribuire a unei însușiri subiectului unui enunț.
2. raport între un obiect și o însușire a acestuia.

Traduceri

Traduceri