Etimologie

Din latină praedicatio ~onis.

Pronunție

  • AFI: /pre.di'ka.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
predicație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ predicație predicații
Articulat predicația predicațiile
Genitiv-Dativ predicației predicațiilor
Vocativ ' '
  1. atribuire a unei însușiri subiectului unui enunț.
  2. raport între un obiect și o însușire a acestuia.


Traduceri