predispoziție

română

Etimologie

Din franceză prédisposition.

Pronunție

• AFI: /pre.dis.po'zi.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului predispoziție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	predispoziție	predispoziții
Articulat	predispoziția	predispozițiile
Genitiv-Dativ	predispoziției	predispozițiilor
Vocativ	'	'

1. dispoziție naturală; atracție înnăscută spre o anumită activitate; înclinație; vocație.
2. stare de sensibilitate a organismului care permite să contracteze anumite boli.

Traduceri

Traduceri