prefața

română

Etimologie

Din franceză préfacer.

Pronunție

• AFI: /pre.fa'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului prefața
Infinitiv	a prefața
Indicativ prezent pers. 1 sg.	prefațez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să prefațeze
Participiu	prefațat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a scrie prefața unei cărți (a altcuiva).

Cuvinte derivate

• prefațator

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• frapate

Referințe

• DEX '98 via DEX online