prescripție

română

Etimologie

Din franceză prescription.

Pronunție

• AFI: /pres'krip.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului prescripție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prescripție	prescripții
Articulat	prescripția	prescripțiile
Genitiv-Dativ	prescripției	prescripțiilor
Vocativ	'	'

1. prevedere impusă printr-o lege sau printr-un regulament.
2. recomandație privind respectarea anumitor condiții în dependență de o situație concretă.
3. normă scrisă privind condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, executarea și întreținerea unei instalații, a unei mașini sau a unui mecanism.

Traduceri

Traduceri