pribegire
română
Etimologie
Din pribegi.
Pronunție
- AFI: /pri.be'ʤi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului pribegire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pribegire | pribegiri |
| Articulat | pribegirea | pribegirile |
| Genitiv-Dativ | pribegirii | pribegirilor |
| Vocativ | pribegire, pribegireo | pribegirilor |
- acțiunea de a pribegi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri