prichici

română

Etimologie

Din ucraineană prypițok.

Pronunție

• AFI: /pri'ki.ʧi/

Substantiv

Declinarea substantivului prichici
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prichici	prichiciuri
Articulat	prichiciul	prichiciurile
Genitiv-Dativ	prichiciului	prichiciurilor
Vocativ	'	'

1. margine de forma unei suprafețe plane înguste, construită în afară la o sobă sau la o fereastră.

Traduceri

Traduceri