Etimologie

Din slavă prĕponŭ („obstacol”), confer pripona, cuvânt cu sens obscur.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
pripon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pripon pripoane
Articulat priponul pripoanele
Genitiv-Dativ priponului pripoanelor
Vocativ ' '
  1. țăruș înfipt în pământ, de care se leagă animalele pentru a paște într-un anumit loc.
  2. funie cu care se leagă animalele de acest țăruș.
  3. par bătut adânc în pământ de care se leagă o ambarcațiune la malul unei ape.
  4. unealtă de pescuit, constând dintr-o sfoară lungă, de care sunt legate din loc în loc fire scurte, prevăzute cu cârlige la capete.


Traduceri