Variante de scriere Vezi și : proclamă

română

Etimologie

Din franceză proclamer < latină proclamare.

Pronunție

  • AFI: /pro.klaˈma/


Verb


Conjugarea verbului
proclama
Infinitiv a proclama
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
proclam
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să proclame
Participiu proclamat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general.
  2. (v.tranz.) a acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate.
    Colonia s-a proclamat independentă.
  3. (v.tranz.) a crea, a institui, a stabili, a introduce.
  4. (v.tranz.) a susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din proclama.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proclama.

Referințe