proctită

română

Etimologie

Din franceză proctite.

Pronunție

• AFI: /prok'ti.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului proctită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	proctită	proctite
Articulat	proctita	proctitele
Genitiv-Dativ	proctitei	proctitelor
Vocativ	'	'

1. stare patologică constând în inflamarea anusului.

Traduceri

Traduceri