prorocire
română
Etimologie
Din proroci.
Pronunție
- AFI: /pro.ro'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului prorocire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prorocire | prorociri |
| Articulat | prorocirea | prorocirile |
| Genitiv-Dativ | prorocirii | prorocirilor |
| Vocativ | prorocire, prorocireo | prorocirilor |
- acțiunea de a proroci și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a proroci