prorocitoare

română

Etimologie

Din prorocitor.

Pronunție

• AFI: /pro.ro.ʧi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului prorocitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prorocitoare	prorocitoare
Articulat	prorocitoarea	prorocitoarele
Genitiv-Dativ	prorocitoarei	prorocitoarelor
Vocativ	prorocitoareo	prorocitoarelor

1. (înv.) persoană care prorocește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online