prostrație
română
Etimologie
Din latină prostratio ~onis.
Pronunție
- AFI: /pros'tra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului prostrație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prostrație | ' |
| Articulat | prostrația | ' |
| Genitiv-Dativ | prostrației | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- stare (patologică) manifestată prin indiferență totală față de cele din jur, provocată de o slăbire fizică sau psihică extremă; lipsă de interes pentru orice activitate; apatie.
Traduceri
Traduceri