pudoare

română

Etimologie

Din franceză pudeur < latină pudor, pudoris.

Pronunție

• AFI: /puˈdo̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului pudoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pudoare	pudori
Articulat	pudoarea	pudorile
Genitiv-Dativ	pudorii	pudorilor
Vocativ	pudoare	pudorilor

1. sentiment de sfială, de jenă, de decență manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; (p.ext.) curățenie morală.
2. (jur.) castitate, virginitate.

Cuvinte compuse

• atentat la pudoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online