română

Etimologie

Din puncta.

Pronunție

  • AFI: /punk'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
punctare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ punctare punctări
Articulat punctarea punctările
Genitiv-Dativ punctării punctărilor
Vocativ punctare, punctareo punctărilor
  1. acțiunea de a puncta și rezultatul ei.


Traduceri