râcâi

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /rɨ.kɨˈi/

Verb

Conjugarea verbului râcâi
Infinitiv	a râcâi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	râcâi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să râcâie
Participiu	râcâit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (despre păsări sau animale) a scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; (p.ext.) (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument.
2. (v.tranz.) a îndepărta prin zgâriere un înveliș, un strat.

Cuvinte derivate

• râcâială
• râcâire
• râcâit
• râcâitură

Expresii

• A (-l) râcâi (pe cineva) la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru și nu l-a făcut sau că știe un lucru care interesează pe altul și nu-l spune

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acari
• araci
• caria
• crăia
• acria
• acira
• cărai

Referințe

• DEX '98 via DEX online