română

Etimologie

Din a (se) rânji + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /'rɨn.ʒet/


Substantiv


Declinarea substantivului
rânjet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rânjet rânjete
Articulat rânjetul rânjetele
Genitiv-Dativ rânjetului rânjetelor
Vocativ rânjetule rânjetelor
  1. grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva și îi descoperă dinții; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc; rânjitură, rânjire.
  2. manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, care constă mai ales din arătarea dinților.


Traduceri

Referințe