réjouissance

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul réjouir.

Pronunție

• AFI: /ʁe.ʒwi.sɑ̃s/

Substantiv

réjouissance f., réjouissances pl.

1. (numai la pl.) jubilare, sărbătorire, bucurie deplină

Cuvinte derivate

• réjouir
• réjouissant

Cuvinte apropiate

• joie