răspicare

română

Etimologie

Din răspica.

Pronunție

• AFI: /rəs.pi'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răspicare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răspicare	răspicări
Articulat	răspicarea	răspicările
Genitiv-Dativ	răspicării	răspicărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a răspica și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri