răstoacă
Etimologie
Din slavă (veche) *rastokŭ.
Pronunție
- AFI: /rəs'to̯a.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului răstoacă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | răstoacă | răstoace |
Articulat | răstoaca | răstoacele |
Genitiv-Dativ | răstoacei | răstoacelor |
Vocativ | răstoacă | răstoacelor |
- loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă.
- braț al unui râu abătut din matca lui și secat pentru a putea prinde pește.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online