română

Etimologie

Din a răsturna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /rəs.tur.nə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsturnător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsturnător răsturnătoare
Articulat răsturnătorul răsturnătoarele
Genitiv-Dativ răsturnătorului răsturnătoarelor
Vocativ răsturnătorule răsturnătoarelor
  1. dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două treceri (faze) succesive de laminare.
  2. dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe