rătăciți

română

Etimologie

Din rătăcit.

Pronunție

• AFI: /rə.təˈʧiʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru rătăcit.

Etimologie

Din rătăci.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru rătăci.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru rătăci.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru rătăci.