răzbubui
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /rəz.bu.bu'i/
Verb
| Conjugarea verbului răzbubui | |
| Infinitiv | a răzbubui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să răzbubuie |
| Participiu | răzbubuit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre surse de zgomote, p.ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) a bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online