română

Etimologie

Din franceză raclette.

Pronunție

  • AFI: /ra'kle.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
racletă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ racletă raclete
Articulat racleta racletele
Genitiv-Dativ racletei racletelor
Vocativ ' '
  1. unealtă folosită în operații de curățare sau de răzuire a unor suprafețe; răzuitor.


Traduceri