radiculă
română
Etimologie
Din franceză radicule.
Pronunție
- AFI: /ra'di.ku.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului radiculă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | radiculă | radicule |
| Articulat | radicula | radiculele |
| Genitiv-Dativ | radiculei | radiculelor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte a embrionului unei semințe care, după germinație, se transformă în rădăcina plantei.
Traduceri
Traduceri