radiculă

română

Etimologie

Din franceză radicule.

Pronunție

• AFI: /ra'di.ku.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului radiculă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	radiculă	radicule
Articulat	radicula	radiculele
Genitiv-Dativ	radiculei	radiculelor
Vocativ	'	'

1. parte a embrionului unei semințe care, după germinație, se transformă în rădăcina plantei.

Traduceri

Traduceri