rană
 Vezi și : Rana, rana, rána, raña, rână
|
Etimologie
Din slavă rana.
Pronunție
- AFI: /'ra.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rană | răni |
| Articulat | rana | rănile |
| Genitiv-Dativ | rănii | rănilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător.
- Are o rană adâncă.
- Are o rană ușoară la mână.
- (fig.) durere morală, suferință, chin sufletesc.
Sinonime
- 1: bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură, lovitură, (înv.) vătămătură
- 2: calvar, durere, suferință
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- Bun de pus la rană = se spune despre un om foarte bun
- A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația
- A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute
- A răsuci cuțitul în rană = a spori supărarea (cuiva).
Traduceri
plagă; leziune
|
|