rangă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'ran.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului rangă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rangă	răngi
Articulat	ranga	răngile
Genitiv-Dativ	răngii	răngilor
Vocativ	rangă	răngilor

1. bară de fier, teșită la unul din capete, servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online