română

Etimologie

Din rusă ranec.

Pronunție

  • AFI: /'ra.ni.țə/


Substantiv


Declinarea substantivului
raniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ raniță ranițe
Articulat ranița ranițele
Genitiv-Dativ raniței ranițelor
Vocativ ' '
  1. sac care se poartă în spate și este folosit la transportarea lucrurilor necesare la drum; rucsac.
  2. geantă prevăzută cu curele pentru a fi purtată de obicei în spate de elevi; ghiozdan.


Traduceri