reîncolțire

română

Etimologie

Din reîncolți.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.kol'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reîncolțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reîncolțire	reîncolțiri
Articulat	reîncolțirea	reîncolțirile
Genitiv-Dativ	reîncolțirii	reîncolțirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri